Despre carte: 1991 / Prima mea poveste. O carte despre viitor, despre ruinele unui imperiu, despre ofilirea rațiunii și a culturii?.. Poate... dar când am scris-o, în fața ochilor mei era o poză din „Mașina timpului” a lui Wells - ruine inundate. cu lumină caldă de seară... Eu nu prorocesc, nu sunt îngrozit și nu denunț - scriu despre această biată viață părăsită, despre ruine, animale și oameni - cu interes și dragoste. Din punctul meu de vedere, aceasta nu este o distopie, ci o idilă. Eroul se întoarce acasă, își găsește acolo un vechi prieten, precum și noi prieteni, simpli și naivi, ca și el. Nu există voință, dar există pace și căldură a inimii. O insulă a păcii. Lasă-l pentru o vreme (cât timp? Nu cred în viața veșnică Dacă moartea umanității este inevitabilă (și așa cred), atunci să fie așa - un loc cald și liniștit, natura este senină, trăiesc animale și bătrâni care au supraviețuit tuturor furtunilor... Vis de aur. Să fie de scurtă durată. Deși fără înțelepciune înaltă și adevăruri profunde, dar cu căldură și dragoste D. Markovich